Bucurii de tomnă!

E toamnă! Căldurile înăbuşitoare ale lui August pare că şi-au luat tălpăşiţa. Şi totuşi e încă soare şi ne putem bucura de tricouri! Dimineţile ne răvăşesc spiritul şi ne îmbie simţurile cu miros puternic de cafea!

Bucureştiul îşi schimbă înfăţişarea precum o pădure de arţari. Maşinile în trafic freamătă precum frunzele veştejite în adierea unui vânt obraznic conduse de şoferi agitaţi precum furnicile într-un furnicar. Pe trotuar e veselie! Şcolarii şi-au făcut apariţia şi aleargă de colo-colo bucuroşi că s-au revăzut după lunga vacanţă de vară! Sunt mici, sunt frumoşi, îmbrăcaţi elegant în costumaşele lor cu tentă bleumarin. În staţia de autobuz doi bunici privesc duioşi la murmurul şcolarilor! Îşi numără cu mândrie a nu ştiu câta toamnă şi sunt bucuroşi că şi nepoţeii lor aleargă cu ghiozdănelele în spate!

La cinci paşi mai încolo dăm nas în nas cu Hanul lui Manuc. E ca o poartă pentru Centrul Vechi, o portă către adevărata zarvă. E încă dimineaţă şi vlăjganii rostogolesc butoaie mari de bere în aşteptarea serii şi a muşteriilor. Căci e toamnă acum şi numai de muşterii nu duc crâşmarii lipsă! Puzderie de de tineri năvălesc în fiecare seară! Flăcăi înalţi puşi pe glume însoţiţi la braţ de dudui zvelte şi cochete dau culoare unui loc atât de tânăr şi totuşi atât de vechi!

E toamnă, e Bucureşti, e bucurie!