România - Politica uşilor închise

Pe zi ce trece îmi întăresc convingerile că ţara în care trăiesc, în speţă România, nu mai are nicio şansă! ADN-ul românilor îmi demonstrează de fiecare dată că este avid de a absorbi toate negativismele. Deşi blamat de mulţi compatrioţi am sperat întotdeauna în spiritul de descurcăreţ al românului. Vedeam în el unica şansă de a depăşi negura politicului. Puşi de atâtea ori în faţa uşilor închise, românii au reuşit mai mereu să găsească portiţe sau rute ocolitoare. Doar că pe principiul „doctorul de la casa de nebuni ajunge să înnebunească şi el în cele din urmă” se pare că şi politica uşilor închise a migrat, sau mai degrabă s-a extins dinspre vârful piramidei politice, ajungând să modifice structura de bază a ADN-ului românilor. Şi nu doar la figurat ...

Acesta ar fi priveliştea care mă întâmpina în timp ce încercam să ajung în vestitul magazin Unirea din centru capitalei! 

 

Parcasem maşina în parcarea din spatele magazinului şi încercând să ajung în magazin în timp record întrucât timpul mă presa, am ales să cobor până la ultimul etaj cu liftul, magazinul la care doream să ajung fiind acolo. Doar că ... surpriză! Sau poate nu. Uşor uşor probabil ne vom obişnui cu ideea, iar o uşă funcţională sau deschisă va ajunge a fi subiect senzaţional în ziare sau la TV.