Lecţie de viaţă pentru o societate bolnavă!

21 Octombrie 2013. Bucureşti, Piaţa Victoriei. O imagine care nu te mişca decât dacă eşti de piatră... Mie îmi trezeşte un amalgam de sentimente începând cu furie faţă de acei părinţi care l-au abandonat ... faţă de autorităţile cărora nu le pasă ... faţă de neputinţa pe care o simt sau în spatele căreia încerc să mă ascund pentru a-mi motiva inacţiunea ...  Sunt furios! Sunt furios pentru că doar atât am putut să fac sau doar atât am vrut să cred că pot face! Câteva poze cu iPhone-ul şi eventual tragerea unui semnal de alarmă pe internet! Cum poţi justifica moral mia de euro cheltuită pe un iPhone în faţa unei asemenea scene? Probabil veţi spune că plătesc taxe cu care statul ar trebui să rezolve problemele. Dar cine poartă vina de a lăsa statul să-şi facă de cap cu banii?

Sunt trist! Sunt trist pentru acele animale care îl iubesc necondiţionat ... care îl îmbrăţişează şi îi oferă căldură şi protecţia pe care cei ce i-au dat viaţă au refuzat să i le ofere ... şi care probabil că vor fii ucise curând ...

Cum îi vom putea explica acestui copil că trebuie să adopte dacă vrea să îşi păstreze prietenii când lui i se refuză dreptul de a cunoaşte sensul acestui cuvânt?