Lecţie de viaţă pentru o societate bolnavă!

21 Octombrie 2013. Bucureşti, Piaţa Victoriei. O imagine care nu te mişca decât dacă eşti de piatră... Mie îmi trezeşte un amalgam de sentimente începând cu furie faţă de acei părinţi care l-au abandonat ... faţă de autorităţile cărora nu le pasă ... faţă de neputinţa pe care o simt sau în spatele căreia încerc să mă ascund pentru a-mi motiva inacţiunea ...  Sunt furios! Sunt furios pentru că doar atât am putut să fac sau doar atât am vrut să cred că pot face! Câteva poze cu iPhone-ul şi eventual tragerea unui semnal de alarmă pe internet! Cum poţi justifica moral mia de euro cheltuită pe un iPhone în faţa unei asemenea scene? Probabil veţi spune că plătesc taxe cu care statul ar trebui să rezolve problemele. Dar cine poartă vina de a lăsa statul să-şi facă de cap cu banii?

Sunt trist! Sunt trist pentru acele animale care îl iubesc necondiţionat ... care îl îmbrăţişează şi îi oferă căldură şi protecţia pe care cei ce i-au dat viaţă au refuzat să i le ofere ... şi care probabil că vor fii ucise curând ...

Cum îi vom putea explica acestui copil că trebuie să adopte dacă vrea să îşi păstreze prietenii când lui i se refuză dreptul de a cunoaşte sensul acestui cuvânt?

Ştiriştii cu puteri paranormale

Îmi pare rău că trebuie să aduc în discuţie subiecte tragice însă nu pot să nu trec cu vederea puterile de domeniul paranormalului cu care sunt dotaţi ştiriştii dâmboviţeni. Oricare ar fi postul pe care alegi să urmăreşti buletinul de ştiri îţi vor fi prezentate ultimele tragedii petrecute în România: studentă din provincie care a fost omorâtă în Bucureşti pe trecerea de pietoni de către şoferul beat, campionul la atletism de la Iaşi care a murit din cauza unei lovituri de pumn în figură şi fetiţa de 12 ani care a murit din cauza unui joc stupid, spânzurătoarea, jucat în realitate împreună cu prietena ei. Toate sunt adevărate tragedii şi trebuie tratate ca atare.

De apreciat cu adevărat gestul părinţilor de a accepta să doneze şi astfel să ajute alte persoane aflate în suferinţă, ajutându-i pe aceştia din urmă să scape de chinurile lungi ale dializei sau să-şi recapete vederea. Încă odată, gesturile sunt divine!

Dar să ne întoarcem la ştiriştii noştri. Oricare ar fi cazul, de fiecare dată se susţine că acest gest a fost făcut la dorinţa celor trecuţi în nefiinţă. Cum în aproape toate cazurile după accident pacienţii au intrat în comă rămâne un mister cum şi-au exprimat dorinţa în legătură cu alegerea de a fi donator. Şi totuşi fiecare prezentator ţine să sublinieze acest lucru! Mai mult decât atât în cazul studentei ni se spune că prietenul acesteia îi va îndeplini dorinţa de a fi incinerată!

Poate sunt eu de modă veche, poate în ultima vreme s-au schimbat discuţiile între copii şi părinţi sau între iubite şi iubiţi. Nu încerc să duc în derizoriu tragedia unor oameni dezvoltând această discuţie. În niciun caz! Probabil că din pun de vedere medical utilitatea acestor discuţi există însă nu le văd atât de gingaşe încă să le consider atât de normale în societatea românească. Admit că în funcţie de preocupările spirituale ale fiecărui individ aceste discuţii ar putea avea totuşi loc, însă îmi este imposibil să admit că toate cele trei persoane care au avut ghinionul să se afle în această postură tragică, aveau toate aceleaşi preocupării spirituale!

Rămân totuşi la părerea că rezolvarea enigmei constă în puterea paranormală a ştiriştilor. Dacă aţi dezlegat voi misterul ... poate mă luminaţi şi pe mine!

* imaginea folosita a fost aleasa din motive de design si nu are scopul de a atrage atentia asupra unui anumit post TV. 

Acum şi pe Facebook!

Aşa cum mi-aţi sugerat, pentru a fi mai aproape de voi şi pentru a  vă fi mai uşor să urmăriţi ce mai postez pe blog m-am mutat şi pe Facebook:

https://www.facebook.com/pages/Opinie-Separată/518886244863822

Televiziune de doi bani (maxim)... sau despre cum am primit INTERZIS la TV!

De o perioadă de vreme întâmpin reale probleme încercând să găsesc o utilitate televizorului. Stau şi mă gândesc cât de stupid am putut fi acum un an de zile să plătesc o mini avere pe un televizor LED de ultimă generaţie cu diagonala cât Casa Poporului.

Abonament TV, bineînţeles de la RDS. De cum se desfăşoară lista de programe, sunt toate DIGI, în număr de numai 21! Fabulos dintr-o listă de o sută şi ceva de programe pe care le plătesc în abonament, 21 sunt producţie proprie a companiei de cablu şi sunt practic zero din punct de vedere al contentului! Dar să nu încercăm să ne împiedicăm dintr-atâta lucru şi ... să mergem mai departe!

Ajung pe Antene, în speţă Antena 3; Gâdea plânge că-l ceartă cine ştie cine prin Piaţa Universităţii şi, uite aşa o televiziune premiată acum ceva vreme la AIB Londra reuşeşte să cadă în capcana informaţiilor fără interes. Trec mai departe să văd ce-mi pregăteşte concurenţa! Surprize, Surprize! Toate celelalte staţii de ştiri comentează emisiunile Antenei 3! De 3 ori fabulos! De ce ar sta cineva să se uite pe B1tv sau pe RomâniaTV ca să afle ce este pe Antena 3? Este aici un non sens sau îmi scapă mie ceva?!

Îmi zic, asta e, poate n-am ales cea mai inspirată zi pentru a mă pune la punct cu informaţii de ultimă oră, aşa că îmi îndrept atenţia către nişa posturilor TV specializate pe cercetare. Dar ce să vezi, uită-te frate dacă ai la ce. Discovery-urile au fost radiate, documentarele de pe Naţional Geographic le-am văzut până le-am învăţat pe de rost, BBC Knowledge am impresia că nu-i încă funcţional şi pe prostiile de la DIGI nu mă uit din principiu.

Unii ar spune „dacă nu-ţi place, ai telecomandă, schimbă postul!”. Aşa, şi ... pe ce să schimb?

Pun mâna pe laptop şi caut nervos câteva oferte de la companiile concurente. Unii se laudă cu 40 de posturi HD alţii cu internet de 200Mbps la pachet, dar posturi de calitate nu se prea regăsesc în grila niciunuia dintre furnizori.

Noroc cu reclamele TV! N-or fi ele cele mai reuşite din lume, însă măcar cineva îşi bate capul cu ele să iasă cât mai bine pentru a reuşi să vândă produsele promovate! O să ajungem să ne enervăm când se termină calupul de reclame enervaţi fiind de programele mizerabile!

Clişee Webstock 2013, bloggeri, fripturişti, pişcotari...

Astăzi s-a desfăşurat sau se desfăşoară încă WEBSTOCK 2013 aşa zisa „cea mai importantă conferinţă dedicată social media în România”.

Deşi evenimentul ar fi trebuit să fie dedicat campaniilor social media, încă de dimineaţă blogosfera s-a umplut de articole cu şi despre bloggeri. Toţi postează articole, aşa zise însemnări ale evenimentului, şi toţi menţionează bravura lui Cabral; critica acestuia la adresa bloggerilor: cum că ar fi nişte fripturişti sau mai exact nişte pişcotari! Clişee, clişee şi iarăşi clişee! E clar, evenimentul a debutat încălcând cele 3 reguli de aur ale publicităţii: 

                 1. Fără clişee! , 

                                2. Fără clişee! şi 

                                               3. Fără clişee!

Se vede până la urmă că domnul Cabral şi-a dat seama de gafa făcută şi a încercat să îndrepte bloggerii către zona pişcotarilor. De ce oare? Poate din cauza faptului că termenul de fripturişti este rezervat pentru a nominaliza grupul jurnaliştilor? Probabil! Războiul bloggeri – jurnalişti continuă! Şi da, Cabral crezând că face parte mai mult din grupul fripturiştilor împinge tacticos tava cu pişcoturi strâmbând din nas şi, mai şi certându-i pe bloggerasi! Ghinionul celor din urmă că sunt reprezentaţi acolo doar de mieluşei!

Da, ştiu, or să sară o grămadă ontologi să spună că, de fapt, Cabral a vrut să tragă un semnal de alarmă, a vrut să determine bloggeri să nu-şi mai vând spaţiile publicitare şi advertorialele pe te miri ce şi tot aşa. Emancipare într-un cuvânt!

Dar cine decide până a urmă care e preţul corect?! Cine poate fi atât de naiv să creadă că se poate pune la unison o comunitate de mii sau zeci de mii de bloggeri, atâta timp cât pe piaţa de televiziune sunt maxim câteva zeci de staţii TV pe care analizându-le, e clar că numai de unison nu poate fi vorba. Poate mai degrabă de găşti sau haite!

Curios e alt lucru. Dacă grupurile care se ceartă pentru friptură se numesc haite, grupurile care se ceartă pentru pişcoturi cum ar trebui să se numească?!

Lucrurile vor evolua întotdeauna natural. Fie că le place sau nu unora sau altora. E normal ca fiecare să facă cu spaţiul lui virtual cum consideră. Dacă unii vor să vândă scump sau nu, mascat sau pe faţă e o decizie pe care fiecare o va lua în funcţie de piaţa pe care activează şi de comunitatea căreia adresează mesajul!

În final, spor la scris si la marafeţi! Spaţiul virtual are nevoie de atitudine, de zmei, nu de mieluşei!