Execuţia Antenelor

Dincolo de orice partizanat politic şi ideologic trebuie să ne punem în primul rând întrebarea: "încotro se îndreaptă ţara noastră?". Trebuie să facem abstracţie de faptul că este vorba de Antene pentru a putea face un exerciţiu lipsit de patimă. Prin urmare ne vom imagina o companie pe care o vom numi compania românească. 

Avem prin urmare o companie care îşi desfăşoară activităţile economice într-un imobil devenit proprietate a statului român. Repet, este un imobil proprietate a statului român şi în niciun caz proprietate a ANAF şi cu atât mai puţin a oricărui şef, sefuţ sau sefuleţ de la ANAF. Imobilul este o proprietate colectivă, proprietari de drept fiind fiecare din cei aproximativ 20 de milioane de români.

Ideea existenţei unei structuri de genul ANAF este ca aceasta să acţioneze în spiritul legilor şi al interesului statului român. Din moment ce nu se pune problema ca aceste imobile să facă parte din patrimoniul cultural şi nu sunt folosite în scop turistic ori nu sunt menite a fi supuse conservării, ba mai mult au o ridicată utilitate comercială, este de la sine înţeles că şi interesul statului român în legătură cu aceste proprietăţi trebuie să fie unul de natură comercială. Da, puteţi argumenta că interesul este un concept mult prea larg şi supus interpretărilor. Nu, din contră, interesul naţional se deduce simplu, în primul rând din legile bunului simţ, apoi din legile statului român şi din dezbateri ale societăţii civile şi în ultimă instanţă, dacă situaţia o cere şi miza este considerată a fi deosebit de importantă sau poate însemna chiar o cotitură istorică a întregului popor, se poate organiza un referendum.

Aşa cum putem simplu deduce aceste clădiri trebuie să producă bani pentru statul român. Este important ca ele să aibă un grad de închiriere cât mai mare, pe o perioadă cât mai lungă de timp la un preţ cât mai mare. Sunt legile simple ale marketingului. Nu trebuie să ai studii de management al afacerilor făcute prin străinătate pentru a te convinge că aşa stau lucrurile. Avem aşadar o companie românească, cu angajaţi români, care plătesc la timp toate taxele la stat şi mai mult se roagă de statul român să îi plătească şi chirie pentru a-şi putea desfăşura afacerile într-un imobil. O situaţie hilară, mai ales că reprezentanţii statului român sunt obişnuiţi să se ploconească în faţa investitorilor străini pentru a deschide câte o făbricuţă şi pe la noi. Doar sunt investitori străini iar ploconirea este marcă a istoriei noastre! De multe ori nici nu s-a mai putut vorbi de o negociere pentru că afacerile au fost încheiate cu reprezentanţii statului român în genunchi. Cu ce ar fi companiile străine mai bune decât cele româneşti? De ce să fim atât de tâmpiţi să nu încurajăm capitalul românesc? Treziţi-vă! Altfel, aşa cum spune pictorul spaniol Goya "somnul raţiunii naşte monştrii".

Adelina Pestriţu a plecat de la Kanal D. România e în lacrimi!

O Românie întreagă deplânge plecarea Adelinei Pestriţu de la Kanal D. Prezentatoarea a luat o decizie critică în viaţa ei şi anume să se ocupe mai mult de cratiţe. O putem acuza fără drept de apel de iresponsabilitate întrucât consider că nu poţi să pui o ţară întreagă pe jalete si vaiete doar pentru moftul de a-ţi corigenţa prin bucătărie.

2016, Baba Vanga şi Nostradamus

Ca de fiecare dată la trecerea dintre ani, presa nu se dezamăgeşte şi ne inundă cu ştiri despre sfârşitul lumii şi tot felul de calamităţi şi dezastre. Eu cred că singurul dezastru adevărat e presa. Nebună după aşa zisa audienţă care mai nou se măsoară în câteva sute de afişări (în cazurile bune), aruncă în spaţiul public câteva poveşti vechi de când lumea la care schimbă pe alocuri câteva cuvinte pentru a părea diferite de la an la an. Anul trecut s-a terminat cu Nostradamus, anul acesta a început cu Baba Vanga.
Dar cum ştia săraca Baba Vanga cum c-o să se aciueze prin Europa niscai musulmani şi-or să ne atace cu arme chimice ... Mă umflă râsul! O fi avut şi niscai pregătire militară, cu tot felul de tabele cu clase de arme, sau poate le-avea împărţite în tolbe ... tolba cu arme nucleare, tolba cu arme chimice, tolba cu ace, brice şi carice şi tot aşa ... În orice caz mai organizată ca Nostradamus care o ardea la plesneală!

Costel Gâlcă – o nucă tare pentru Barcelona

Costel Gâlcă, antrenorul echipei Espanyol a reuşit un remarcabil scor de 0-0 în faţa FC Barcelona, meci jucat în cadrul celei dea 17-a etape a campionatului spaniol. Chiar dacă mulţi spun că succesul se datorează mai mult norocului, nu putem subestima meritele magicianului Costel Gâlcă. Echipa Expanyol a avut o aşezare tactică de excepţie şi nu de puţine ori Barcelona s-a văzut dominată prin posesie.
Sntem cu ochii pe Costel Gâlcă în continuare. Rămânem alturi de el şi îi mulţumim pentru performanele extraordinare realizate de un român minunat în lumea fotbabului de clasă mondială.
Felicitări Costel Gâlcă!

Actorul George Alexandru nu mai este printre noi

S-a stins o stea de pe scenă, s-a aprins o stea pe cer. Actorul George Alexandru s-a stins din viaţa ieri 02 Ianuarie 2016 în timpul unei operaţii la Spitalul Fundeni. Scena teatrului Nottara pe care a strălucit timp de 30 de ani sub lumina reflectoarelor va fi şi locul unde trupul îi va fi depus. Actorul va putea fi vizitat pentru ultima dată luni 04 Ianuarie 2016.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Mărţişoare pentru Bloggeri

Îmi place să cred că sunt o persoană informată şi de aceea zi de zi răsfoiesc internetul pentru a mă pune la punct cu ultimele noutăţi în diferite domenii. Îmi place să cred că de data asta am să vă surprind cu ultimă găselniţă! Şi pentru că tot este Martie o să-l consider “mărţişorul” meu pentru voi!

Este vorba de MakeMeBrand.ro , o platformă online dedicată bloggerilor pe care puteţi găsi cele mai noi campanii plătite sau cu premii. Vă invit să participaţi! Am văzut că au premii super mari!

Succes!

M-am înrolat. Oficial protestez! :)

Dis de dimineaţă m-am trezit pe mail cu un mesaj care avea următorul titlu:

“Alătură-te campaniei: Ucide preţul la benzină !”

Mirat fiind că a reusit să treacă de fitrele anti-spam i-am acordat privilegiul de a-l deschide. Şi l-am şi citit! Fix asta scria în el:

„Salut,
Dorim să ne arătăm respectul faţă de muncă şi talentul pe care le investeşti în blogul personal şi  te rugăm în cazul în care crezi că merită şi că timpul îţi permite să ne dai o mână de ajutor în cadrul campaniei pe care o desfăşurăm! 

Despre ce este vorba: 
Protestăm împotriva preţurilor nejustificat de mari la carburanţi! 

Ce vrem de la time: 
O mână de ajutor. Un articol pe blogul tău, un share pe Facebook, un like, un comment, orice este bine venit! 

Materiale: 
Youtube: http://www.youtube.com/watch?v=1QzrU2PO5zU 
Facebook: https://www.facebook.com/pages/Ucide-preţul-la-benzină/604436192939043 ”

Mi s-au părut destul de îndrăzneţi în demersul lor, mai ales îndrăzneţi în alegerea metodelor de promovare. Nu ştiu ce şanse de reuşite vor avea dar cel puţin din partea mea au un big LIKE, aşa că o să le postez clipul campaniei. Nu încurajez spam-ul dar aş vrea să scadă preţul la benzia :)

România - Politica uşilor închise

Pe zi ce trece îmi întăresc convingerile că ţara în care trăiesc, în speţă România, nu mai are nicio şansă! ADN-ul românilor îmi demonstrează de fiecare dată că este avid de a absorbi toate negativismele. Deşi blamat de mulţi compatrioţi am sperat întotdeauna în spiritul de descurcăreţ al românului. Vedeam în el unica şansă de a depăşi negura politicului. Puşi de atâtea ori în faţa uşilor închise, românii au reuşit mai mereu să găsească portiţe sau rute ocolitoare. Doar că pe principiul „doctorul de la casa de nebuni ajunge să înnebunească şi el în cele din urmă” se pare că şi politica uşilor închise a migrat, sau mai degrabă s-a extins dinspre vârful piramidei politice, ajungând să modifice structura de bază a ADN-ului românilor. Şi nu doar la figurat ...

Acesta ar fi priveliştea care mă întâmpina în timp ce încercam să ajung în vestitul magazin Unirea din centru capitalei! 

 

Parcasem maşina în parcarea din spatele magazinului şi încercând să ajung în magazin în timp record întrucât timpul mă presa, am ales să cobor până la ultimul etaj cu liftul, magazinul la care doream să ajung fiind acolo. Doar că ... surpriză! Sau poate nu. Uşor uşor probabil ne vom obişnui cu ideea, iar o uşă funcţională sau deschisă va ajunge a fi subiect senzaţional în ziare sau la TV.

Lecţie de viaţă pentru o societate bolnavă!

21 Octombrie 2013. Bucureşti, Piaţa Victoriei. O imagine care nu te mişca decât dacă eşti de piatră... Mie îmi trezeşte un amalgam de sentimente începând cu furie faţă de acei părinţi care l-au abandonat ... faţă de autorităţile cărora nu le pasă ... faţă de neputinţa pe care o simt sau în spatele căreia încerc să mă ascund pentru a-mi motiva inacţiunea ...  Sunt furios! Sunt furios pentru că doar atât am putut să fac sau doar atât am vrut să cred că pot face! Câteva poze cu iPhone-ul şi eventual tragerea unui semnal de alarmă pe internet! Cum poţi justifica moral mia de euro cheltuită pe un iPhone în faţa unei asemenea scene? Probabil veţi spune că plătesc taxe cu care statul ar trebui să rezolve problemele. Dar cine poartă vina de a lăsa statul să-şi facă de cap cu banii?

Sunt trist! Sunt trist pentru acele animale care îl iubesc necondiţionat ... care îl îmbrăţişează şi îi oferă căldură şi protecţia pe care cei ce i-au dat viaţă au refuzat să i le ofere ... şi care probabil că vor fii ucise curând ...

Cum îi vom putea explica acestui copil că trebuie să adopte dacă vrea să îşi păstreze prietenii când lui i se refuză dreptul de a cunoaşte sensul acestui cuvânt?

Ştiriştii cu puteri paranormale

Îmi pare rău că trebuie să aduc în discuţie subiecte tragice însă nu pot să nu trec cu vederea puterile de domeniul paranormalului cu care sunt dotaţi ştiriştii dâmboviţeni. Oricare ar fi postul pe care alegi să urmăreşti buletinul de ştiri îţi vor fi prezentate ultimele tragedii petrecute în România: studentă din provincie care a fost omorâtă în Bucureşti pe trecerea de pietoni de către şoferul beat, campionul la atletism de la Iaşi care a murit din cauza unei lovituri de pumn în figură şi fetiţa de 12 ani care a murit din cauza unui joc stupid, spânzurătoarea, jucat în realitate împreună cu prietena ei. Toate sunt adevărate tragedii şi trebuie tratate ca atare.

De apreciat cu adevărat gestul părinţilor de a accepta să doneze şi astfel să ajute alte persoane aflate în suferinţă, ajutându-i pe aceştia din urmă să scape de chinurile lungi ale dializei sau să-şi recapete vederea. Încă odată, gesturile sunt divine!

Dar să ne întoarcem la ştiriştii noştri. Oricare ar fi cazul, de fiecare dată se susţine că acest gest a fost făcut la dorinţa celor trecuţi în nefiinţă. Cum în aproape toate cazurile după accident pacienţii au intrat în comă rămâne un mister cum şi-au exprimat dorinţa în legătură cu alegerea de a fi donator. Şi totuşi fiecare prezentator ţine să sublinieze acest lucru! Mai mult decât atât în cazul studentei ni se spune că prietenul acesteia îi va îndeplini dorinţa de a fi incinerată!

Poate sunt eu de modă veche, poate în ultima vreme s-au schimbat discuţiile între copii şi părinţi sau între iubite şi iubiţi. Nu încerc să duc în derizoriu tragedia unor oameni dezvoltând această discuţie. În niciun caz! Probabil că din pun de vedere medical utilitatea acestor discuţi există însă nu le văd atât de gingaşe încă să le consider atât de normale în societatea românească. Admit că în funcţie de preocupările spirituale ale fiecărui individ aceste discuţii ar putea avea totuşi loc, însă îmi este imposibil să admit că toate cele trei persoane care au avut ghinionul să se afle în această postură tragică, aveau toate aceleaşi preocupării spirituale!

Rămân totuşi la părerea că rezolvarea enigmei constă în puterea paranormală a ştiriştilor. Dacă aţi dezlegat voi misterul ... poate mă luminaţi şi pe mine!

* imaginea folosita a fost aleasa din motive de design si nu are scopul de a atrage atentia asupra unui anumit post TV.